Fenomen natural unic LUGELA și diferențele sale științific stabilite față de soluția de clorură de calciu

De ce această problemă este fundamental importantă

LUGELA este o apă terapeutică foarte mineralizată cu clorură de calciu. Clorura de calciu ocupă o poziție dominantă în compoziția sa, astfel că similaritatea chimică externă cu soluția farmaceutică există. Dar similitudinea chimică după o singură substanță activă nu dovedește încă acțiunea farmacodinamică, absorbția și proprietățile terapeutice similare.

Această problemă a fost ridicată de cercetători încă din prima jumătate a secolului XX. D. V. DZHAVAKHISHVILI a formulat-o foarte clar: prezența unei cantități mari de clorură de calciu nu justifică considerarea apei naturale și a soluției artificiale ca fiind identice. Lucrările experimentale și clinice ulterioare au confirmat această abordare.

Prin urmare, întrebarea științifică corectă nu este câtă clorură de calciu conține LUGELA. Este necesar să se stabilească cum acționează întregul complex natural, în ce mod componentele influențează reciproc și dacă reacția finală a organismului este diferită față de reacția la soluția artificială.

Matricea minerală naturală a LUGELA

În monografia din 1953, D. V. DZHAVAKHISHVILI caracteriza LUGELA ca o apă foarte mineralizată cu clorură de calciu. Conform datelor istorice date de el, reziduurile uscate depășeau 53 de grame pe litru, circa 88% din mineralizare era clorură de calciu, iar conținutul de brom era de aproximativ 180 miligrame pe litru. Componența includea și sodiu, potasiu, magneziu, iod și alte componente.

Astfel, LUGELA nu este o soluție a unei singure substanțe, ci un sistem ionic multicomponent. Dzhavakhishvili o considera un complex chimic complex și extrem de reușit. V. Khukhia sublinia, de asemenea, că elementele din apă trebuie considerate împreună, deoarece efectul final este format prin combinația lor.

Această poziție are o importanță fundamentală. În soluția artificială, concentrația substanței active este setată tehnologic, iar compoziția este limitată de rețeta aleasă. În LUGELA sistemul mineral este format de mediul natural și include componenta de bază, ioni însoțitori și microelemente în raportul format. Chiar și cantități mici ale unor substanțe separate pot modifica solubilitatea, absorbția și reacția fiziologică la componenta principală.

Studii comparative privind absorbția calciului

Una dintre cele mai demonstrative diferențe a fost stabilită în experimentele lui G. Gvishiani și E. Kvitsaridze. Studiul pe 22 de câini a arătat că după administrarea orală a LUGELA nivelul calciului în serul sanguin creștea mai puternic și se menținea mai mult decât după administrarea unui soluții comparabile de 9,5% clorură de calciu.

Cercetătorii au atribuit diferența influenței ingredientelor minore ale apei minerale. O importanță deosebită au acordat clorurii de sodiu conținut, care, conform rezultatelor experimentelor, favoriza absorbția clorurii de calciu. Pe această bază autorii considerau că utilizarea apei naturale pe cale orală este mai rațională decât folosirea soluției farmaceutice artificiale.

Acest rezultat arată de ce compararea doar după conținutul procentual al sării de calciu este insuficientă. Pentru organism contează nu doar cantitatea de substanță în lichidul inițial, ci și modul de eliberare din tractul digestiv, interacțiunea cu alți ioni și durata schimbărilor din sânge.

Diferențe în influența asupra diurezei

Lucrările lui G. Chimakadze, G. Gvishiani și E. Kvitsaridze au arătat efectul diuretic al LUGELA. La administrarea orală, apa minerală creștea diureza, pe când soluția 9,5% de clorură de calciu în doză comparabilă nu producea același efect sau avea un efect mai slab.

Într-o revizuire științifică ulterioară, I. Andguladze observa că la administrarea intravenoasă efectul diuretic al LUGELA și al soluției de clorură de calciu era similar, dar la administrarea orală creșterea diurezei era mai pronunțată în cazul LUGELA. Această precizare este importantă: diferența apărea în timpul trecerii prin tractul digestiv și putea fi legată de particularitățile absorbției complexului natural.

Cu alte cuvinte, aceeași componentă principală nu asigura același rezultat în diverse matrici minerale. Drumul de administrare influența și el intensitatea diferențelor.

Experimentul cu anestezie magneziană

Un alt comparativ a fost realizat pe modelul anesteziei magneziene. În experimentele pe animale administrarea LUGELA împiedica dezvoltarea anesteziei sau o elimina aproape complet, iar o cantitate echivalentă de soluție artificială de clorură de calciu modifica doar unele faze ale stării.

Experimente suplimentare au ajutat să se stabilească rolul combinației minerale. Modelul apei din care clorura de sodiu era exclusă nu reproducea efectul LUGELA. Combinația clorurii de calciu cu clorura de sodiu aducea efectul experimental mai aproape de acțiunea apei naturale.

Similaritatea unor efecte nu înseamnă identitate

Cercetătorii au observat și efecte similare. În experimentele lui G. Gvishiani și V. Khukhia, LUGELA influența tonusul vascular, tensiunea arterială și activitatea inimii în direcția caracteristică clorurii de calciu. Acest lucru este firesc, deoarece clorura de calciu este componenta principală a apei.

Totuși, similaritatea direcției de bază a acțiunii nu exclude diferențele în intensitate, durată și combinațiile efectelor. I. Andguladze sublinia că ionii din compoziția LUGELA pot slăbi, intensifica sau schimba calitativ acțiunea componentului principal. Prin urmare, LUGELA poate semăna cu soluția de clorură de calciu prin anumite reacții, dar nu este un analog farmacologic complet.

Date din observații experimentale și clinice

Diferențele comparative nu au fost identificate doar prin parametrii de laborator. În studiile lui M. Lezhava este descris efectul LUGELA asupra coagulării și vâscozității sângelui, hemoragiilor parenchimatoase, proceselor inflamatorii artificiale, poliartritelor și miocarditelor. În mai multe experimente și observații efectul apei naturale a fost apreciat mai puternic decât cel al soluției de clorură de calciu.

Materialele clinice istorice conțin, de asemenea, observații în cazuri de boli inflamatorii, pleurezii, poliserozite, boli renale cu hematurie și alte stări. În unele lucrări LUGELA demonstra rezultate pe care soluția artificială nu le oferea în condiții similare. Aceste materiale aparțin practicii științifice a epocii și trebuie evaluate ținând cont de designul și metodele vremii, dar confirmă în mod consecvent concluzia principală: apa naturală avea propria activitate biologică.

Ceea ce însemna termenul analog în lucrările istorice

În unele documente istorice, LUGELA era numită analog al soluției de clorură de calciu de 10%. Acest termen era folosit în primul rând în sens practic: apa era propusă pentru utilizare în domeniile unde clorura de calciu era prescrisă în practica medicală.

Această definiție nu însemna identitate chimică și farmacologică completă. În aceleași materiale științifice se menționa clar că similaritatea compoziției nu dovedește acțiune identică, iar rezultatele experimentelor comparative demonstrau diferențe în absorbție, diureză și alte reacții. Prin urmare, este mai precis să vorbim despre o comparabilitate funcțională parțială cu complexul natural demonstrat ca fiind independent.

Baze științifice pentru a considera LUGELA un fenomen natural unic

Materialele științifice permit evidențierea mai multor baze interconectate:

• LUGELA conține nu un singur component, ci un ansamblu de cationi, anioni și microelemente.
• Componentele însoțitoare influențează absorbția compusului principal de calciu.
• Creșterea calciului în ser după LUGELA a fost mai puternică și mai prelungită.
• La administrare orală influența asupra diurezei s-a diferențiat față de soluția artificială.
• Modelele experimentale au arătat participarea altor componente în reacția farmacologică generală.
• Unele efecte ale apei naturale nu au fost reproduse de soluția unei singure cloruri de calciu în doză comparabilă.

Aceste rezultate formează o imagine științifică consecventă. Clorura de calciu determină o parte importantă a acțiunii LUGELA, dar nu epuizează proprietățile. Activitatea biologică globală aparține întregului complex mineral natural. Unicitatea LUGELA este determinată nu de prezența unei singure substanțe, ci de sistemul natural format de componente și acțiunea lor combinată.

Importanța practică a concluziilor științifice

LUGELA nu poate fi evaluată ca un simplu supliment de calciu sau ca un înlocuitor casnic al medicamentului farmaceutic. Este o apă terapeutică foarte mineralizată, care se folosește dozat și pe cure. Mineralizarea înaltă impune respectarea regimului stabilit, iar creșterea dozei nu înseamnă sporirea efectului benefic.

Lucrările istorice conțin diverse moduri și doze de utilizare, inclusiv metode folosite în practica clinică din mijlocul secolului XX. Aceste informații au valoare științifico-istorică. Pentru utilizarea practică actuală, orientative sunt prospectul de utilizare LUGELA, doza aprobată și recomandările curente de tratament.

Concluzia practică principală este că proprietățile LUGELA nu pot fi calculate doar după cantitatea de clorură de calciu. Apa naturală are o compoziție proprie, farmacodinamică proprie și diferențe științific confirmate față de soluția artificială.

Concluzie